Trăiri de mamă

E greu să ajungi din nou copil

Dacă am învățat că trebuie să mă deschid inimii de când sunt mamă, (De ce încă o poveste cu „Ce s-a schimbat la mine când am devenit mamă”? ), crescându-l pe Radu am înțeles și că ar trebui…să fac „pași spre copilărie”…Consider că în copilărie avem niște însușiri deosebite, pe care mai apoi, maturi fiind, le pierdem și căutăm să le recuperăm toată viața, rând pe rând.

Copiii se nasc iubind, plini de bucurie, sinceri, fără frică, cerând ce-și doresc.

Iubirea

Sunt uimită cum poate iubi un copil… când vine vorba de iubire necondiționată nu mamele sunt etalonul, ci copiii mici. E fantastic cum oferă iubirea, se nasc cu ea, nu e ceva ce trebuie învățat. Te iau in brațe, te pupă, te alintă fără reținere și în cele mai neașteptate momente. Și faptul că au nevoie de tot atâta iubire înapoi spune ceva despre sensul vieții…Nu e niciun dubiu că e iubirea e ștampila noastră, a oamenilor, e materialul din care suntem făcuți…cu ea ne naștem, e undeva în fiecare celulă…Înainte de orice altceva, nevoia primordială a copilului este iubirea. Și nu are nevoie doar să o primească, ci să o și dea. Și nu-i e teamă să o manifeste.

Nu știu însă ce facem pe parcurs, de ce uităm asta?

Apoi veselia, bucuria …

Să te bucuri de orice, iată ce am pierdut. Ne naștem, frate, veseli și fericiți…orice e o bucurie, e de râs…și asta e scris în noi adânc undeva…de ce nu mai putem fi așa mai târziu?

Plouă afară? Ia să scot mâna să mă ude în palmă și să râd în hohote că mă gâdilă, că e rece, să gust din apă și să mă bucur…nu să fiu mâhnită că e o zi mohorâtă…

water-2583069__340

Copiii văd numai partea plină a paharului, așa cum ar trebui să facem și noi în fiecare situație.

Dar nu o facem, acum vedem doar partea cealaltă, goală, a paharului.

Apoi autenticitatea, sinceritatea

Ei nu pot fi decât așa cum sunt. Dacă îi doare ceva plâng, dacă le place se bucură, dacă nu le place nu-i poți convinge sub nicio formă să le placă…Știi tot timpul cum stai, dacă ai făcut ceva greșit nu ezită să-ți arate…și iartă repede…

Cred că ne-ar fi mult mai bine nouă, celor mari, dacă am fi sinceri. N-am mai pierde timpul făcând lucruri care nu ne plac sau care nu ne reprezintă. Sinceritatea ar salva lumea asta și ne-ar face pe fiecare fericiți și liberi să ne urmăm drumul…Și iertarea, înțelegerea faptului că fiecare are propria cale și dreptul de a face ce simte.

Curajul și puterea

Pe mine una mă intrigă tăria psihică a copilului … Are curaj să te înfrunte, să ceară ce-și dorește… cu încăpățânare și insistență.

Și mai are și curaj să facă orice…nu percepe pericolul. Nu zic că așa ar trebui să fim și noi, acum realizăm riscurile. Eu vorbesc de acea forță interioară de a încerca lucruri noi fără prea mare teamă, curiozitatea fără limite…

Am înțeles acum cum ar trebui să fiu, spre ce ar trebui să tind, ce să cultiv….

E greu să ajungi din nou copil….

Anunțuri

1 gând despre „E greu să ajungi din nou copil”

Comentariile nu închise.