De zi cu zi, Fără categorie

Fior de Crăciun

Am un sentiment cu totul aparte când mă gândesc la Moș Crăciun al copilăriei mele. Aș putea să definesc ce simt ca fiind ceva între magie, fior unic, teamă și mare bucurie. Chiar dacă am aflat destul de devreme că Moș Crăciun nu există cu adevărat, sentimentul de miracol din ziua sărbătorilor nu a dispărut niciodată. Acestea sunt singurele zile din an în care accepți parcă, de bunăvoie, să trăiești în poveste.

Cred că am nevoie de zilele de Crăciun, ca să îmi aduc aminte că există totuși posibilitatea în viața asta să ni se împlinească dorințele, că se poate ca atunci când vrem ceva, orice ar fi acel ceva, un „Moș Crăciun”, citind o scrisoare, să ne pună sub brad dorința ambalată cu fundă roșie, pe care să o găsești dimineață când te trezești.

Ce îmi aduc cel mai bine aminte este camera sufrageriei noastre de la bloc, unde Moș Crăciun aducea bradul, pe care îl arunca, cu mare grijă, pe fereastră. Nu știu cum procedau exact părinții mei, dar eu primeam nu doar cadourile, ci și bradul de la Moș Crăciun. Probabil că unul dintre ei mergea cu mine la plimbare, iar celălat împodobea bradul. Prin ușa de la sufragerie care avea un mic geam netransparent și care stătea închisă în Ajun, puteam vedea, cu mare emoție, luminile de la beculețele din pom.

Când seara se apropia, sentimentul acela nedefinit, pe care îl ai numai în fața miracolelor, punea stăpânire pe mine. Moș Crăciun venea la fiecare copil de pe scară. Un vecin se îmbrăca, își punea toate cadourile pentru toți copiii într-un sac și trecea de la parter la etajul 4 la fiecare dintre noi. Când intra pe scară suna dintr-un clopoțel și așa știam unde era. Era fantastic de emoționant cum creștea fiorul pe măsură ce se apropia de apartamentul nostru … culmea, că îmi aduc aminte perfect emoția și întâlnirea cu Moș Crăciun și nimic absolut din cadourile care le-am primit vreodată.

Asta trebuie păstrat și transmis mai departe copiilor, frumusețea și însemnătatea momentului de Crăciun. Ca și nașterea lui Iisus, venirea lui Moș Crăciun trebuie să rămână un miracol, un prilej de readucere aminte a faptului că rămânem doar cu emoțiile, iar lucrurile materiale contează puțin.

Acum, cu Radu, retrăiesc din nou, sentimentele din copilărie, pentru că trebuie eu să creez magia venirii lui Moș Crăciun. Este la fel de bine ca și atunci, chiar înmulțit, pentru că acum nu sunt doar beneficiar de miracol, ci trebuie să dau eu cu praf magic și să îl aduc pe Crăciun pe hornul casei.

Mă strădui să dau mai departe povestea și încrederea în miracole, și să o fac la fel bine cum au făcut-o părinții mei.

Nu-i așa că nu vă aduceți aminte de cadouri?

Reclame